Dantela - continuare

Alte tipuri de dantele

Dantela Alencon: cel mai popular tip de dantela pentru nunti, cu model floral pe un fundal transparent.

Dantela Chantilly: dantela din Chantilly, Franta facuta de mana cu model floral si panglici pe un fundal simplu.

Dantela Duchesse: aceasta dantela are cu model iregular, floral si spatiat cu multe detalii in relief.

Dantela Guipure: dantela este formata dintr-o serie mare de motive contectate prin cateva fire.

Dantela din fasii: dantela alcatuita dintr-un model aleatoriu de panglici sau fasii cusute deasupra unui fundal din plasa.

Dantela Schiffli: o dantela usoara, cu un model cu ornamente delicate pe toata suprafata materialului.

Dantela spaniola: dantela cu trandafiri cusuti pe un fundal din plasa.

Dantela de Venetia: dantela grea, tip damasc, cusuta cu acul in model floral, frunzis sau modele geometrice.

Dantela

... azi, despre...dantela

.... produs textil, o țesătură cu goluri, reprezentând ochiuri largi, lucrat cu acul, cu croșeta cu ciocănelele sau prin folosirea simultană a mai multor tehnici, care se realizează manual sau industrial.

Golurile dantelei sînt formate prin scoaterea firelor din țesătura de bază pe care s-a brodat cu fir textil, dar mai adesea sînt realizate ca spații goale în țesutul efectiv al dantelei. Dantelăria este un meșteșug antic. Dantela autentică este formată cînd un fir se împletește cu altele fără o anumită stofă de fundal. Ochiurile care formează ornamentul pot fi obținute prin împletirea și/sau înnodarea unui fir cu alte fire independent de fundal, ce creează dantele străvezii și fine.

Materialele care au fost folosite de-a lungul timpului pentru realizarea dantelelor au variat de la in, mătase, aur și argint la mult mai actualul și larg folositul bumbac sau la mult răspânditele fibre sintetice. Unii artiști de astăzi folosesc, precum în epoca de aur a dantelăriei venețiene, fire de aur, argint sau cupru în lucrările lor.

Există numeroase tipuri de dantelă, grupate după modul de executare:

Dantela cu acul este cusută cu ajutorul acului și a aței. Aceasta este cea mai flexibilă din arta dantelei. Unii consideră ca acest tip este cel mai autentic. Metoda este considerată a fi vîrful artei dantelăriei, prin finețe si consumul mare de timp ce-l presupune. În trecut se foloseau cele mai fine fire ce nu se mai întalnesc in zilele noastre.

Dantelele cusute, executate cu acul pe o foaie de hârtie sau pergament ce conțin un desen. Dantela urmează contururile desenului fără ca firele care o constituie să traverseze vreodată hârtia sau pergamentul. Firele care formează "scheletul" dantelei sunt totuși fixate temporar în anumite locuri prin puncte în care firul traversează hârtia sau pergamentul, pentru a facilita executarea dantelei. Dintre dantelele cusute se pot cita: dantelele cu punct de Alencon, Argentan, Veneția etc.

Dantela cu acul este definită mai des de tehnica cusutului folosită (reticello, punto in aria), iar dantela pe mosoare este numită după orasul sau țara în care a fost lucrată ca: Genova, Milano, Flandra. Există două tehnici de fabricare a dantelei de acest tip. Prima este efectuată de un număr mare de mosoare și este țesută "de-a întregul". Acest tip este numit Torchon, sau dantelă numărată. A doua tehnică este lucrată cu un număr mic de mosoare cu ajutorul cărora se țese o panglică care repetă un ornament cursiv, golurile sînt umplute cu o bază (plasă) de fundal. Al doilea tip de dantelă este numită dantelă de Bruges sau de Rusia.

Dantelea cu acul este populară in Veneția în jurul anului 1450, și seamănă mai mult cu o broderie din fire scoase: din baza tesăturii se eliminau fibrele urzelii, cele rămase se brodau în diferite cusături. La începutul secolului al XIV-lea pentru a ajunge la o transparență totală numărul de fire scoase a crescut, iar unii meșteșugari au gîndit să evite scoaterea firelor unui țesut și au început sa coase cu acul un fundal nou, care semăna cu o plasă. Astfel nu era necesar de un suport textil pentru broderie, si unii au inceput să coase fundalul si ornametul concomitent. In această manieră s-a născut dantela cu acul, efectuată doar cu ajutorul acului și a aței. Acest tip de dantelă a fost numit "punto in aria", sau "punct(cusătură) în aer".

Dantela taiată este facută prin extragerea firelor din tesături și cu umplearea golurilor cu broderii care se fixează de firele păstrate.

Dantelă cu ciocănele este executată ajutorul ciocănelelor pe o pernă. Ciocănelele facute din lemn, os sau plastic seamănă cu niște mosorele de ață care sînt intercalate și fixate cu ajutorul unor ace fixate pe schema de pe pernă. Dantela este obținuta prin înnodarea, răsucirea legarea firelor intre ele, firele fiind atașate de cioănele din lemn. Modelele obținute erau geometrice, uneori figuri umane. Dantelele pe mosoare, se obțin cu mai multe fire răsucite pe mosoare, care apoi sunt întrețesute pe o pernă sau un gherghef care conțin desenul de reprodus; se fixează cu ace în anumite locuri ale pernei pentru facilitarea realizării dantelei. Dintre dantelele pe mosoare se pot cita: dantelele de Valenciennes, Chantilly, Malines, Bruges, Puy, dantelele Duchesse etc.

Dantela cu acul este definită mai des de tehnica cusutului folosită (reticello, punto in aria), iar dantela pe mosoare este numită după orasul sau țara în care a fost lucrată ca: Genova, Milano, Flandra. Există două tehnici de fabricare a dantelei de acest tip. Prima este efectuată de un număr mare de mosoare și este țesută "de-a întregul". Acest tip este numit Torchon, sau dantelă numărată. A doua tehnică este lucrată cu un număr mic de mosoare cu ajutorul cărora se țese o panglică care repetă un ornament cursiv, golurile sînt umplute cu o bază (plasă) de fundal. Al doilea tip de dantelă este numită dantelă de Bruges sau de Rusia.

Dantelă cu ciocănele este executată ajutorul ciocănelelor pe o pernă. Ciocănelele facute din lemn, os sau plastic seamănă cu niște mosorele de ață care sînt intercalate și fixate cu ajutorul unor ace fixate pe schema de pe pernă. Dantela este obținuta prin înnodarea, răsucirea legarea firelor intre ele, firele fiind atașate de cioănele din lemn. Modelele obținute erau geometrice, uneori figuri umane. Dantelele pe mosoare, se obțin cu mai multe fire răsucite pe mosoare, care apoi sunt întrețesute pe o pernă sau un gherghef care conțin desenul de reprodus; se fixează cu ace în anumite locuri ale pernei pentru facilitarea realizării dantelei. Dintre dantelele pe mosoare se pot cita: dantelele de Valenciennes, Chantilly, Malines, Bruges, Puy, dantelele Duchesse etc.

Dantele cu panglică folosește o panglică care este plasată ca un ornament, iar golurile fiind umpl

Dantelele cu suveica (numite și "frivolitate"), obținute în mod similar dantelelelor croșetate de care se deosebesc prin faptul că desenele lor au linii rotunjite și sunt în principal compuse din noduri realizate cu ajutorul unor suveici.

Dantela"macrameu" - cuvantul provine din limba turca de la makrama – servetel sau prosop. Este vorba despre dantele tip franjuri realizate prin împletirea firului in modele geometrice. In Genova secolului al XIX-lea, macrameul era foarte apreciat, servetelele si prosoapele decorate cu diferite modele erau foarte populare. In jurul anilor 1960 macrameul revine in moda, ca o arta mesteșugărească creativă.

Dantelă croșetată folosește acul de croșetat și ața. Este de fapt o metoda secundară, o aplicare a artei croșetului. Folosește fire mai fine și stiluri mult mai decorative de realizare a cusăturilor, cu linii fluide si margini festonate, ochiuri de dimensiuni variate. Dantelele croșetate (de exemplu ). Spre deosebire de cele precedente, dantelele croșetate nu sunt așezate pe un desen sau pe un suport pentru a fi executate; ele se execută pe degetele lucrătoarei cu ajutorul croșetei cu cârlig.

Dantelă împletită prin tricotare cu andrele.

Tipuri de dantele

Dantela Alencon: cel mai popular tip de dantela pentru nunti, cu model floral pe un fundal transparent.

Dantela Chantilly: dantela din Chantilly, Franta facuta de mana cu model floral si panglici pe un fundal simplu.

Dantela Duchesse: aceasta dantela are cu model iregular, floral si spatiat cu multe detalii in relief.

Dantela Guipure: dantela este formata dintr-o serie mare de motive contectate prin cateva fire.

Dantela din fasii: dantela alcatuita dintr-un model aleatoriu de panglici sau fasii cusute deasupra unui fundal din plasa.

Dantela Schiffli: o dantela usoara, cu un model cu ornamente delicate pe toata suprafata materialului.

Dantela spaniola: dantela cu trandafiri cusuti pe un fundal din plasa.

Dantela de Venetia: dantela grea, tip damasc, cusuta cu acul in model floral, frunzis sau modele geometrice.

Brocart

Brocartul este o stofă ornamentală de mătase naturală sau artificială de calitate superioară, deseori țesută cu fir de argint sau aur.

Brocartul este deseori folosit pentru draperii, tapiserii de mobila, sau pentru îmbrăcăminte ornamentală. In vremuri de demult , nobilii sau preoții purtau brocart.

Etimologie

Cuvântul românesc „brocart” vine originar de la cuvântul italian broccare („a bate în cuie, a țintui”). În limba română se numește și „zarafir”, „frenghie”, „șahmarand” ori„zarpa”

Materialul potrivit pentru primavara -vara : INUL

Inul (Linum) face parte din familia Linaceae si are cca. 200 de varietăţi. Este o plantă perenă care se prezintă sub formă de tufe, fiind o plantă textilă ca şi bumbacul.
Fibra de in descoperita intr-o grota din Georgia si care dateaza de acum 34.000 ani, a fost recunoscuta ca fiind cel mai vechi material utilizat de fiinta umana, de catre un grup de cercetatori de la Universitatea Harvard.
Descoperirea i-a surprins pe cercetatori prin vechimea ei: anterior, acest "record" era detinut de fibre gasite in straturi de argila in situl de la Dolni Vestonice, in Republica Ceha, datate acum 28.000 de ani.Aceste fibre de in au reprezentat o inventie cruciala pentru primele fiinte umane, care din acel moment si-au putut produce bucati de imbracaminte si obiecte de utilizare cotidiana (ex. funii si cosuri).

Inul pentru fibra (Linum usitatissum)este important atat pentru fibra cu multiple întrebuintari cat si ale produselor lui secundare- samanta, turtele, puzderiile, pleava, etc. Fibrele de in sunt rezistente la rupere, la putrezire, si au finete, elasticitate si luciu matasos foarte apreciat. Din ele se confectioneaza panza pentru corabii, parasute, rufarie de pat si de corp, fete de masa, servete, panza pentru picturi si pentru cauciucuri, fete de incaltaminte, etc. Inul se vopseste greu, este rezistent si neelastic. Se mototoleste foarte repede si trebuie calcat umed si la temperaturi foarte mari, dar se spala foarte usor .
Fibrele scurte (caltii) se utilizeaza la fabricarea hartiei fine, pentru confectionarea sacilor si a panzei de ambalaj.Samanta, faina de seminte si turtele se utilizeaza in medicina. Resturile de tulpina rezultate in urma operatiilor de prelucrare servesc ca materie prima pentru confectionarea de placi aglomerate, la fabricarea glucozei, drept combustibil etc.

Materialul confectionat din in permite realizarea unei game variate de obiecte vestimentare - cămăşi, rochii, pantaloni, salopete de vară şi bluze.
Inul este un material care respira si absoarbe transpiratia,fiind in acelasi timp si placut la purtat. Marele avantaj al acestui material este că lasă pielea să respire, iar dezavantajul ar fi că inul este destul de aspru pentru persoanele cu piele foarte sensibilă.
In plus, este de trei ori mai rezistent decat bumbacul si este un material ce poate fi spalat la masina.

Dezavantajul ca se sifoneaza repede, poate fi transformat intr-o calitate , incretiturile sale tipice facandu-l un material foarte ,,sic".
Secretul costumului de vara consta in alegerea materialului potrivit - bumbac, in ori matase.
Aceste tesaturi au calitati diferite, fiind util sa stim care sunt acestea si avantajele lor .
Desi inul este unul dintre cele mai vechi materiale din lume,nu este foarte mult folosit in
croitorie , putini fiind cei care stiu ca este cel mai potrivit material de vara.

Inul este un material usor si racoros. solicitat mai ales in timpul sezonului cald.
Articolele vestimentare din in alb sau natur/ nude pot fi combinate cu haine sau accesorizate foarte variat.

Denim

Pentru ca tot am pomenit de materialul denim , in postarea anterioara, sa vedem ce face acest material atat de special si de larg utilizat, deosebindu-l de alte produse textile?
O scurta istorie in universul tesaturilor ne va lamuri.

Prima atestare a cuvantului „denim" dateaza in engleza din 1695.

Denim este numele materialului din care se fabrica in America jeans-ii.

Odata cu obiectul de imbracaminte devenit celebru , cuvantul a fost preluat , ca neologism, in toate limbile . incepand cu a doua parte a veacului trecut . simbolul civilizatiei de tip american, denimul, nu este insa o inventie americana!

Substantivul a fost creat prin prescurtarea sintagmei franceze „serge de Nimes"- tesatura solida din in si bumbac numita serj, care se fabrica in orasul Nimes, din sudul Frantei , de catre familia Andre si era utilizata in special la confectionarea velelor de corabii , ori ca foaie de cort.

Serjul produs in Franta, la Nimes, era exportat in America, deoarece Denimul nu se producea in America pana spre sfarsitul secolului al optsprezecelea.

Tesatura acestui material era oarecum deosebita si foarte rezistenta.

Exista trei modalitati principale de a tese:
1. cel mai simplu, firul de batatura si cel de urzeala se impletesc in unghi drept, unu pe fata, unu pe dos, unu pe fata, unu pe dos, rezultatul fiind o panza sau stofa cu fete identice
2. tesatura prin in trecerea firului de batatura pe sub unul de urzeala si pe deasupra urmatoarelor doua (sau mai multe), apoi iarasi unul pe dedesubt si doua pe deasupra... La randul urmator batatura deviaza cu un fir de urzeala spre dreapta, iar rezultatul este , pe langa soliditatea materialului, urzeala „in diagonala"
3. Al treilea tip de a tese are drept rezultat satinul, cu o fata lucioasa si una aspra.

La inceput denimul era o combinatie de in si bumbac (denimul din bumbac suta la suta aparand mai tarziu, prin 1850) – urzeala din fire de in, iar batatura din bumbac. Firele de in erau albe, iar cele de bumbac colorate cu indigo, culoare obtinuta cu un pigment extras din frunzele unor plante tropicale.
Cand s-au inventat culorile sintetice, un producator italian din Genova a recurs la ele pentru a albastri denimul. Din numele francez al Genovei/Genoa-Italia = Gênes, derivacuvantul ,, jean", initial numele materialului, extins apoi si asupra pantalonilor.

Parintele pantalonilor intrati in istorie sub numele de ,,blue-jean' este Levi Strauss, un evreu nascut in Bavaria in 1829, emigrat in Statele Unite carea fondat in 1853, la San Francisco, celebra firma care ii poarta numele. California era pe atunci patria cautatorilor de aur, prospectori si mineri care se plangeau ca pantalonii le cedau prea repede la cusaturi .

Atunci , Jacob Davis, croitor , a avut ideea de a folosi pentru fabricarea pantalonilor si salopetelor muncitoresti materialul denim, intarit cu capse de cupru la buzunare . Neputand sa-si breveteze inventia din cauza banilor , a apelat la Levi Strauss, care l-a luat asociat.
In 1873 a inceput fabricarea celebrilor, de atunci, jeansi Levi´s.

Blue-jeans sau blugi a ramas numele pantalonilor de serj albastru, iar denim, numele materialului , care poate avea si alte culori , s-a extins asupra obiectelor de imbracaminte si accesoriilor de serj in general.