Dantela

... azi, despre...dantela

.... produs textil, o țesătură cu goluri, reprezentând ochiuri largi, lucrat cu acul, cu croșeta cu ciocănelele sau prin folosirea simultană a mai multor tehnici, care se realizează manual sau industrial.

Golurile dantelei sînt formate prin scoaterea firelor din țesătura de bază pe care s-a brodat cu fir textil, dar mai adesea sînt realizate ca spații goale în țesutul efectiv al dantelei. Dantelăria este un meșteșug antic. Dantela autentică este formată cînd un fir se împletește cu altele fără o anumită stofă de fundal. Ochiurile care formează ornamentul pot fi obținute prin împletirea și/sau înnodarea unui fir cu alte fire independent de fundal, ce creează dantele străvezii și fine.

Materialele care au fost folosite de-a lungul timpului pentru realizarea dantelelor au variat de la in, mătase, aur și argint la mult mai actualul și larg folositul bumbac sau la mult răspânditele fibre sintetice. Unii artiști de astăzi folosesc, precum în epoca de aur a dantelăriei venețiene, fire de aur, argint sau cupru în lucrările lor.

Există numeroase tipuri de dantelă, grupate după modul de executare:

Dantela cu acul este cusută cu ajutorul acului și a aței. Aceasta este cea mai flexibilă din arta dantelei. Unii consideră ca acest tip este cel mai autentic. Metoda este considerată a fi vîrful artei dantelăriei, prin finețe si consumul mare de timp ce-l presupune. În trecut se foloseau cele mai fine fire ce nu se mai întalnesc in zilele noastre.

Dantelele cusute, executate cu acul pe o foaie de hârtie sau pergament ce conțin un desen. Dantela urmează contururile desenului fără ca firele care o constituie să traverseze vreodată hârtia sau pergamentul. Firele care formează "scheletul" dantelei sunt totuși fixate temporar în anumite locuri prin puncte în care firul traversează hârtia sau pergamentul, pentru a facilita executarea dantelei. Dintre dantelele cusute se pot cita: dantelele cu punct de Alencon, Argentan, Veneția etc.

Dantela cu acul este definită mai des de tehnica cusutului folosită (reticello, punto in aria), iar dantela pe mosoare este numită după orasul sau țara în care a fost lucrată ca: Genova, Milano, Flandra. Există două tehnici de fabricare a dantelei de acest tip. Prima este efectuată de un număr mare de mosoare și este țesută "de-a întregul". Acest tip este numit Torchon, sau dantelă numărată. A doua tehnică este lucrată cu un număr mic de mosoare cu ajutorul cărora se țese o panglică care repetă un ornament cursiv, golurile sînt umplute cu o bază (plasă) de fundal. Al doilea tip de dantelă este numită dantelă de Bruges sau de Rusia.

Dantelea cu acul este populară in Veneția în jurul anului 1450, și seamănă mai mult cu o broderie din fire scoase: din baza tesăturii se eliminau fibrele urzelii, cele rămase se brodau în diferite cusături. La începutul secolului al XIV-lea pentru a ajunge la o transparență totală numărul de fire scoase a crescut, iar unii meșteșugari au gîndit să evite scoaterea firelor unui țesut și au început sa coase cu acul un fundal nou, care semăna cu o plasă. Astfel nu era necesar de un suport textil pentru broderie, si unii au inceput să coase fundalul si ornametul concomitent. In această manieră s-a născut dantela cu acul, efectuată doar cu ajutorul acului și a aței. Acest tip de dantelă a fost numit "punto in aria", sau "punct(cusătură) în aer".

Dantela taiată este facută prin extragerea firelor din tesături și cu umplearea golurilor cu broderii care se fixează de firele păstrate.

Dantelă cu ciocănele este executată ajutorul ciocănelelor pe o pernă. Ciocănelele facute din lemn, os sau plastic seamănă cu niște mosorele de ață care sînt intercalate și fixate cu ajutorul unor ace fixate pe schema de pe pernă. Dantela este obținuta prin înnodarea, răsucirea legarea firelor intre ele, firele fiind atașate de cioănele din lemn. Modelele obținute erau geometrice, uneori figuri umane. Dantelele pe mosoare, se obțin cu mai multe fire răsucite pe mosoare, care apoi sunt întrețesute pe o pernă sau un gherghef care conțin desenul de reprodus; se fixează cu ace în anumite locuri ale pernei pentru facilitarea realizării dantelei. Dintre dantelele pe mosoare se pot cita: dantelele de Valenciennes, Chantilly, Malines, Bruges, Puy, dantelele Duchesse etc.

Dantela cu acul este definită mai des de tehnica cusutului folosită (reticello, punto in aria), iar dantela pe mosoare este numită după orasul sau țara în care a fost lucrată ca: Genova, Milano, Flandra. Există două tehnici de fabricare a dantelei de acest tip. Prima este efectuată de un număr mare de mosoare și este țesută "de-a întregul". Acest tip este numit Torchon, sau dantelă numărată. A doua tehnică este lucrată cu un număr mic de mosoare cu ajutorul cărora se țese o panglică care repetă un ornament cursiv, golurile sînt umplute cu o bază (plasă) de fundal. Al doilea tip de dantelă este numită dantelă de Bruges sau de Rusia.

Dantelă cu ciocănele este executată ajutorul ciocănelelor pe o pernă. Ciocănelele facute din lemn, os sau plastic seamănă cu niște mosorele de ață care sînt intercalate și fixate cu ajutorul unor ace fixate pe schema de pe pernă. Dantela este obținuta prin înnodarea, răsucirea legarea firelor intre ele, firele fiind atașate de cioănele din lemn. Modelele obținute erau geometrice, uneori figuri umane. Dantelele pe mosoare, se obțin cu mai multe fire răsucite pe mosoare, care apoi sunt întrețesute pe o pernă sau un gherghef care conțin desenul de reprodus; se fixează cu ace în anumite locuri ale pernei pentru facilitarea realizării dantelei. Dintre dantelele pe mosoare se pot cita: dantelele de Valenciennes, Chantilly, Malines, Bruges, Puy, dantelele Duchesse etc.

Dantele cu panglică folosește o panglică care este plasată ca un ornament, iar golurile fiind umpl

Dantelele cu suveica (numite și "frivolitate"), obținute în mod similar dantelelelor croșetate de care se deosebesc prin faptul că desenele lor au linii rotunjite și sunt în principal compuse din noduri realizate cu ajutorul unor suveici.

Dantela"macrameu" - cuvantul provine din limba turca de la makrama – servetel sau prosop. Este vorba despre dantele tip franjuri realizate prin împletirea firului in modele geometrice. In Genova secolului al XIX-lea, macrameul era foarte apreciat, servetelele si prosoapele decorate cu diferite modele erau foarte populare. In jurul anilor 1960 macrameul revine in moda, ca o arta mesteșugărească creativă.

Dantelă croșetată folosește acul de croșetat și ața. Este de fapt o metoda secundară, o aplicare a artei croșetului. Folosește fire mai fine și stiluri mult mai decorative de realizare a cusăturilor, cu linii fluide si margini festonate, ochiuri de dimensiuni variate. Dantelele croșetate (de exemplu ). Spre deosebire de cele precedente, dantelele croșetate nu sunt așezate pe un desen sau pe un suport pentru a fi executate; ele se execută pe degetele lucrătoarei cu ajutorul croșetei cu cârlig.

Dantelă împletită prin tricotare cu andrele.

Tipuri de dantele

Dantela Alencon: cel mai popular tip de dantela pentru nunti, cu model floral pe un fundal transparent.

Dantela Chantilly: dantela din Chantilly, Franta facuta de mana cu model floral si panglici pe un fundal simplu.

Dantela Duchesse: aceasta dantela are cu model iregular, floral si spatiat cu multe detalii in relief.

Dantela Guipure: dantela este formata dintr-o serie mare de motive contectate prin cateva fire.

Dantela din fasii: dantela alcatuita dintr-un model aleatoriu de panglici sau fasii cusute deasupra unui fundal din plasa.

Dantela Schiffli: o dantela usoara, cu un model cu ornamente delicate pe toata suprafata materialului.

Dantela spaniola: dantela cu trandafiri cusuti pe un fundal din plasa.

Dantela de Venetia: dantela grea, tip damasc, cusuta cu acul in model floral, frunzis sau modele geometrice.